» » Inscriptii funerare si epitafe pe monumentul parintilor

Inscriptii funerare si epitafe pe monumentul parintilor


Inscriptii funerare pline de dragoste pe monumentul parintilor. Scurte si lungi, epitafe pline de dragoste pe monumentul parintilor. Cuvinte de durere si tristete in versuri si proza, dedicate parintilor din partea copiilor, nepotilor si rudelor apropiate. 
 

1501
Ai plecat din casa noastra
Fara a spune un cuvant
Ai lasat durere-n suflet
Cat traim pe-acest pamant.
1502
Sub o lespede de piatra,
Doarme o mama si un tata,
Dar parintii mei nu mor,
Ei traiesc prin fii lor.
1503
Am trait gandind,
muncind si iubind
voi pleca cu speranta,
ca a ramas macar ceva,
din fiecare!
1504
Ne-a fost lumea atat de draga,
Si-am muncit o viata-ntreaga.
Din lume noi ne vom duce,
Insotiti numai de-o cruce.
1505
(папе) De la sotie, copii, nepoti.
Scumpului, iubitului tata
Sub aceasta sfinta piatra,
In acest tacut pamint,
Scumpul tata odihneste,
Linga mama in mormint.
1506
Cu durere in inima.
Copii. Gineri. Nepoti.
1507
O, Mama, draga Mama,
Sa stii, ca nu te vom uita,
Chiar anii de s-or perinda!
1508
Copiii si nepotii nu va vor uita niciodata.
1509
Cei dragi nu va vor uita niciodata
1510
Asta a fost totul, dragii mei.
1511
Va voi iubi din cer
La fel cum v-am iubit si pe pamant.
1512
Nu lacrimi va cer voua,
Pastrati-va mahnirea.
Va cer un singur lucru,
Pastrati-mi amintirea.
1513
Doamne fa-i nemuritori pe parintii care mor…
1514
Am parcurs calea spinoasa a vietii pe pamint
Unde lupta grea din floare, m-a pogorat in mormint
Astfel moartea-i datorie, ce-o platim rind pe rind
Fiecare pas ce-l facem, ne conduce la mormint.
1515
Nu ma cautati aici,
Ci in inimile voastre.
1516
Si cerul a-nceput sa plangaSi totul s-a intunecat
In ziua in care ai plecat
Si ploi de lacrimi au cazut
In clipa in care te-am pierdut
1517
Veniti la mormant,
Spuneti-mi orice.
Oriunde ma voi afla,
Eu va voi ajuta.
Mama
1518
Pamantul este scena
Pe care omul apare
1519
Isi joaca rolul
Si apoi dispare.
1520
Voi ce ne-ati iubit in viata.
Amintirea ne-o pastrati.
Soptiti si al nostru nume,
Si uitarii nu ne dati.
1521
De voi ca si de viata,
M-am despartit nevrand.
Ganditi-va la mine,
Macar din cand in cand.
1522
Maicuta mea buna, m-ai lasat plangand pe acest pamant,
Si te voi plange, pana voi veni langa dumneata in mormant.
1523
Ai plecat din casa noastră
Fără a spune un cuvânt
Ai lăsat durere-n suflet
Cat trăim pe-acest pământ.
1524
Sub o lespede de piatra,
Doarme o mama si un tata,
Dar părinții mei nu mor,
Ei trăiesc prin fii lor.
1525
Ne-a fost lumea atât de draga,
Si-am muncit o viata-ntreaga.
Din lume noi ne vom duce,
Însoțiți numai de-o cruce.
1526
Curată, blândă si cuminte
Te-ai dus în viața de apoi
Lăsând în urmă oseminte trudite mamă pentru noi.
1527
Ai fost un vis misterios
Si blând din cale-afară
Si prea a fost de tot frumos
De-a trebuit să piară.
1528
Ai plecat precum o stea ce ne-a luminat viețile si vei străluci veșnic in amintirea noastră
1529
Ni se pare ca iți auzim glasul si așteptam sa intri pe ușa.
1530
Fiecare lucru ne amintește de tine si îndurerați 
iți șoptim numele si ne rugam pentru sufletul tău bun.
1531
Te-am plâns si te vom plânge neîncetat,
Ai fost precum un soare ce-a apus;
Sa fii strălucitor acolo sus !
1532
Prea iute, prea de timpuriu
Ai mers pe drumul de tăcere
Pentru cei dragi ești veșnic viu
Iubirea creste din durere.
1533
Cand dorul ne ajunge la tine vom veni si sufletul va rade cand ne vom intalni
1534
Iubirea cu care ne-aţi crescut ne umple sufletele cu amintirele voastre...odihniţi-vă în pace
1535
Acolo unde simti c-ai ajuns, ca ramai, calea ti se deschide singura 
Nu ai nevoie de ochi lumesti, de auz si atingere
1536
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori, 
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor…
1537
E pământul tot mai greu 
Despărţirea-i tot mai grea 
Sărut măna Tatăl meu 
Sărut mâna Mama mea.
1538
Pe pajişti albastre
Mă strigă o stea, 
Şi intru în horă 
De îngeri cu ea: 
Sub dalbele aripi
Mă rog pentru voi… 
De ce n-am putere

Să vin inapoi?!
S-aduc alinare

Părinţilor mei, 
Să-i vindec de lacrimi, 
Zburdând printre ei.
1539
Enigmatici şi cuminţi terminându-şi rostul lor, 
Lângă noi se sting şi mor dragii noştri, dragi părinţi. 
Cheamă-i Doamne înapoi şi aşa au dus-o prost 
Şi fă-i tineri cum au fost.

Fă-i mai tineri decât noi.
1540
Doar atunci când prin lumină,
Voi sui la Dumnezeu
Să gândiţi şi voi la mine
Cum în lume am fost eu.
1500
Amintirea ta va trai vesnic in inimile noastre...
1500
În viață pierdem ani, iar de la moarte cerșim o clipă.
1500
Tu ai plecat de langa noi,
Dar nu din viata noastra.
Acum tu stai doar printre nori,
Veghezi asupra noastra.
1500
Daca insa din moarte pot invata intelepciunea,
e un semn ca insasi intelepciunea si linistea
trebuie sa semene mortii. 
1500
Cu adanca dragoste si durere
Te vom pastra in inimile noastre.
1500
Doamne fa-i nemuritori pe parintii care mor...
1500
Ferice de acum incolo de mortii, care mor in Domnul!
Caci daca credem ca Isus a murit si a inviat,
credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi impreuna
cu Isus pe cei ce au adormit cu El
1500
Sub o lespede de piatra,
Doarme o mama si un tata,
Dar parintii mei nu mor,
Ei traiesc prin fii lor.
1500
Ne-a fost lumea atat de draga, Si-am muncit o viata-ntreaga.
 Din lume noi ne vom duce,
 Insotiti numai de-o cruce.
1500
Cuvintele nu pot exprima, iar timpul nu poate sterge durerea din sufletul meu.
Ma plec in fata mormantului tau si-L rog pe Bunul Dumnezeu pentru odihna ta vesnica.
Pastrez amintirea ta in inima si sufletul meu, asezand pe tristul mormant florile neuitarii, odata cu lacrimi fierbinti.
1500
Ce spui, Moşnene, nu ne place!Ce tot îndrugi mereu că pleci?
Deci, odihneşte-te în pace,
C-acesta-i locul tău... de veci!
1500
Vesnic viu in inimile noastre
1500
Fie ca Dumnezeu sa te odihneasca in pace.
1500
Ai plecat precum o stea ce ne-a luminat vietile 
si vei straluci vesnic in amintirea noastra.
1500
n acest tacut mormint
Odihneste scumpa Mama
Ce ne-a dat viata pe pamint.
1500
Doamne fa-i nemuritoriPe parintii care mor…
1500
E pamantul tot mai greuDespartirea-i tot mai grea
Sarut mana Tatal meu
Sarut mana Mama mea
1500
Dormi in pace suflet bland, Că şi noi venim pe rând