Inscriptii funerare si epitafe pe monumentul sotiei
Inscriptii funerare pe monumentul sotiei. In aceasta sectiune, am selectat peste 300 de epitafe
emotionante pentru piatra funerara a sotiei iubite. Cuvinte memorabile si emotionante dedicate memoriei celei
dragi.
| 3300 |
Din intreaga noastra viata Ce-am muncit pe-acest pamant A ramas ca amintire Crucea sfanta pe mormant. |
| 3301 |
Cei dragi nu va vor uita niciodata. |
| 3302 |
Destinul te-a luat prea curand de langa noi, Dar din sufletele noastre nu vei pleca niciodata… |
| 3303 |
De voi si de viata M-am despartit nevrand, Pastrati-mi amintirea Vesnic vie in gand. |
| 3304 |
Am parcurs calea spinoasa a vietii pe pamint Unde lupta grea din floare, m-a pogorit in mormint Astfel moartea-i datorie, ce-o platim rind pe rind Fiecare pas ce-l facem, ne conduce la mormint. |
| 3305 |
Cerul n-are mila!… El in veci rapeste Tot ce-n viata noastra ne inveseleste, Visuri, tinerete, flori si copilasi Ai inimii noastre oaspeti dragalasi Astfel te atrage acum si pe tine Spre a sale plaiuri cu ceresti lumine |
| 3306 |
Mare e moartea, peste masura, Suntem ai ei cu risul in gura. Cind arzatoare viata ne-o credem in toi, Moartea in miezul fiintei plinge in noi. |
| 3307 |
Am scurs de cind te-am leganat Pe fata-mi lacrime in sir Tu pleci si nu te-am sarutat Si ce-mi ramine suvenir. |
| 3308 |
Ai fost o floare, ai fost un crin, Cu chip frumos, cu ochii blinzi. Tu ai plecat acolo sus, Lasind in urma chin si jale, Urmind usor eterna-ti cale. |
| 3309 |
Adanca e durerea, Si lacrimi curg mereu. Te vom pastra in suflet, Te vom iubi mereu! |
| 3310 |
Sub aceasta piatra rece, Si-n acest tacut mormint, Este ce-am avut mai dulce Si mai scump pe acest pamint. |
| 3311 |
De ce tu Doamne mi l-ai luat, Pe-al meu barbat, pe-al lor tatic, Era prea mult de noi iubit, De ce, de ce ni l-ai rapit? |
| 3312 |
Din întreaga noastră viată Ce-am muncit pe-acest pământ A rămas ca amintire Crucea sfântă pe mormânt. |
| 3313 |
O scoica albastra e inima mea, O perla măiastra, iubirea din ea. Scoica se sparge de stâncile reci, Iubirea din ea rămâne in veci. |
| 3314 |
Azi te strigăm printre morminte Să vii o clipă înapoi, Zadarnic, lucrurile sfinte, Nu se petrec aici la noi. |
| 3315 |
In fiecare zi iți căutam chipul drag. |
| 3316 |
O, Doamne, cat de mult as vrea, Să fim cu toții iar acasă, Dar într-o zi ce n-am s-o uit nicicând, Te-ai stins cu ochii lăcrimați. |
| 3317 |
Sa poți rămâne veșnic ca un vis, Si blând si pur ca floare de cais, Sa-ti fie noaptea lina si senina, Veghează-ne din tara de lumina ! |
| 3318 |
Am scurs de când te-am legănat Pe fată-mi lacrimi în șir Tu pleci și nu te-am sărutat Și ce-mi rămâne suvenir |
| 3319 |
Trece vremea peste tine Printre lacrimi si suspine Si lasa urme adanci Ca si apa intre stanci Dar inima ta curata Tanara-i si neschimbata Iar sufletul tau ramane Cel mai frumos dar din lume |
| 3320 |
Şi cerul a-nceput să plângă Şi totul s-a întunecat În ziua în care ai plecat Şi ploi de lacrimi au căzut În clipa în care te-am pierdut |
| 3321 |
Mare e moartea, peste măsură, Suntem ai ei cu râsul în gură. Când arzătoare viaţa ne-o credem în toi, Moartea în miezul fiinţei plânge în noi. |
| 3322 |
Şi lacrima-i amară O lacrimă de rouă Şi-o lacrimă de ceară Că am aprins în geam o lumânare Şi-o candelă la ce-a mai fost Si doare |
| 3323 |
Din codru rupi o rămurea Ce-i pasă codrului de ea, Ce-i pasă unei lumi intregi de moartea mea! |
| 3324 |
Cu vremea trecătoare Azi stinsu-m’am şi eu Lăsând în dezolare Pe toţi din jurul meu! Neîndurata moarte, Mă smulse dintre voi Desi’n eternitate Etern iubi-vă voi! |
| 3325 |
Pulbere, tărână, din tine se alege, Căci asta e a lumii nestrămutata lege: Nimicul te aduce, nimicul te reia, Nimic din tine-n urma nu va rămânea |
| 3326 |
Din zei de-am fi coborâtori, C-o moarte, toţi suntem datori. |
| 3327 |
De voi ca şi de viaţă, M-am despărţit nevrând. Găndiţi-vă la mine, Măcar din când în când |
| 3328 |
Nimic nu iei cu tine, când pleci de pe pământ Dar laşi ca amintire o cruce la mormânt. |
| 3329 |
Şi pentru cine vrei să mori? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre acel pământ rătăcitor Şi vezi ce te aşteaptă! |
| 3330 |
Ca o floare ce se trece Este omul pe pământ, Astăzi cântă şi petrece, Mâine zace în mormânt |
| 3331 |
Viaţa trebuie trăită aşa cum este; Pentru că ni s-a dat fără să o cerem Şi ni se ia fără să fim întrebaţi |
| 3332 |
Cântecul este modul prin care dăruim oamenilor tot ce avem mai bun si mai frumos în noi… |
| 3333 |
Să mă mai mir că-n lume se mai poate Găsi atât timp şi pentru ură, Când viaţa-i asta-i doar o picătura Între minutul asta şi celălalt. Şi-mi pare de ne-nţeles Că nu privim spre cer mai des Că nu culegem flori şi nu zâmbim, Noi care atât de repede murim. |
| 3334 |
Ranguri, glorie, bogatie Tote n pamant se sfarsesc. Ori ce frumusete fie, Tote per si se topescu. Traitori cate lucrati, Monumente fabte bune Voua n urma se lasati |