» » Exemple de texte si expresii sufletesti pe pietre funerare de pe mormant

Exemple de texte si expresii sufletesti pe pietre funerare de pe mormant


texte si expresii funerare de pe mormantSimbolurile aidoma crucii, care se instaleaza pe mormant, adesea sunt completate si cu citate funerare. Acestea au scopul de a exprima sentimentele aproapelor celui decedat si de a evidentia necazul de la pierderea ireparabila. Mesajele pe cruci sunt ca un ultim mesaj pentru decedat. Acestea trebuie sa fie laconice, cuprinzatoare, scurte, pline de sinceritate, durere si multumire. De cele mai dese ori, ceea ce se scrie pe cruce e de la persoana rudelor decedate, insa uneori se scriu si epitafe aidoma unor mesaje de la persoana decedata.


Din catalogul nostru de epitafe si mesaje funerare, dumneavoastra puteti alege cateva versuri, sau citate din proza, ce va evidentia legatura invizibila dintre lumea noastra si cea de sus. Epitafurile deosebite vor preda unicitate locului de inmormantare.



3000
Din intreaga noastra viata 
Ce-am muncit pe-acest pamant
A ramas ca amintire
Crucea sfanta pe mormant.
3001
Cei dragi nu va vor uita niciodata.
3002
Destinul te-a luat prea curand de langa noi,
Dar din sufletele noastre nu vei pleca niciodata…
3003
De voi si de viata
M-am despartit nevrand,
Pastrati-mi amintirea
Vesnic vie in gand.
3004
Am parcurs calea spinoasa a vietii pe pamint
Unde lupta grea din floare, m-a pogorit in mormint
Astfel moartea-i datorie, ce-o platim rind pe rind
Fiecare pas ce-l facem, ne conduce la mormint.
3005
Cerul n-are mila!…
El in veci rapeste
Tot ce-n viata noastra ne inveseleste,
Visuri, tinerete, flori si copilasi
Ai inimii noastre oaspeti dragalasi
Astfel te atrage acum si pe tine
Spre a sale plaiuri cu ceresti lumine
3006
Mare e moartea, peste masura,
Suntem ai ei cu risul in gura.
Cind arzatoare viata ne-o credem in toi,
Moartea in miezul fiintei plinge in noi.
3007
Am scurs de cind te-am leganat
Pe fata-mi lacrime in sir
Tu pleci si nu te-am sarutat
Si ce-mi ramine suvenir.
3008
Ai fost o floare, ai fost un crin,
Cu chip frumos, cu ochii blinzi.
Tu ai plecat acolo sus,
Lasind in urma chin si jale,
Urmind usor eterna-ti cale.
3009
Adanca e durerea,
Si lacrimi curg mereu.
Te vom pastra in suflet,
Te vom iubi mereu!
3010
Sub aceasta piatra rece,
Si-n acest tacut mormint,
Este ce-am avut mai dulce
Si mai scump pe acest pamint.
3011
De ce tu Doamne mi l-ai luat,
Pe-al meu barbat, pe-al lor tatic,
Era prea mult de noi iubit,
De ce, de ce ni l-ai rapit?
3012
Din întreaga noastră viată
Ce-am muncit pe-acest pământ
A rămas ca amintire
Crucea sfântă pe mormânt.
3013
O scoica albastra e inima mea,
O perla măiastra, iubirea din ea.
Scoica se sparge de stâncile reci,
Iubirea din ea rămâne in veci.
3014
Azi te strigăm printre morminte
Să vii o clipă înapoi,
Zadarnic, lucrurile sfinte,
Nu se petrec aici la noi.
3015
In fiecare zi iți căutam chipul drag.
3316
O, Doamne, cat de mult as vrea,
Să fim cu toții iar acasă,
Dar într-o zi ce n-am s-o uit nicicând,
Te-ai stins cu ochii lăcrimați.
3017
Sa poți rămâne veșnic ca un vis,
Si blând si pur ca floare de cais,
Sa-ti fie noaptea lina si senina,
Veghează-ne din tara de lumina !
3018
Am scurs de când te-am legănat
Pe fată-mi lacrimi în șir
Tu pleci și nu te-am sărutat
Și ce-mi rămâne suvenir
3019
Trece vremea peste tine 
Printre lacrimi si suspine
Si lasa urme adanci
Ca si apa intre stanci 
Dar inima ta curata 
Tanara-i si neschimbata 
Iar sufletul tau ramane
Cel mai frumos dar din lume
3020
Şi cerul a-nceput să plângă 
Şi totul s-a întunecat 
În ziua în care ai plecat 
Şi ploi de lacrimi au căzut 
În clipa în care te-am pierdut
3021
Mare e moartea, peste măsură, 
Suntem ai ei cu râsul în gură. 
Când arzătoare viaţa ne-o credem în toi, 
Moartea în miezul fiinţei plânge în noi.
3022
Şi lacrima-i amară
O lacrimă de rouă
Şi-o lacrimă de ceară
Că am aprins în geam o lumânare
Şi-o candelă la ce-a mai fost Si doare
3023
Din codru rupi o rămurea
Ce-i pasă codrului de ea,
Ce-i pasă unei lumi intregi de moartea mea!
3024
Cu vremea trecătoare
Azi stinsu-m’am şi eu
Lăsând în dezolare
Pe toţi din jurul meu!
Neîndurata moarte,
Mă smulse dintre voi
Desi’n eternitate
Etern iubi-vă voi!
3025
Pulbere, tărână, din tine se alege,
Căci asta e a lumii nestrămutata lege:
Nimicul te aduce, nimicul te reia,
Nimic din tine-n urma nu va rămânea
3026
Din zei de-am fi coborâtori,
C-o moarte, toţi suntem datori.
3027
De voi ca şi de viaţă,
M-am despărţit nevrând.
Găndiţi-vă la mine,
Măcar din când în când
3028
Nimic nu iei cu tine, când pleci de pe pământ
Dar laşi ca amintire o cruce la mormânt.
3029
Şi pentru cine vrei să mori?
Întoarce-te, te-ndreaptă
Spre acel pământ rătăcitor
Şi vezi ce te aşteaptă!
3030
Ca o floare ce se trece
Este omul pe pământ,
Astăzi cântă şi petrece,
Mâine zace în mormânt